Impodobirea bradului, steaua sus rasare iar sarmalele fierb..

Cam asa ceva se preconizeaza sa se intample si craciunul acesta. Prinsi de toate traditiile, unele mai vechi, altele mai noi, unele de-a noasrte, dar foarte multe imprumutate de prin vecini, sau de peste mari si oceane, ori de unde ar veni toate au un scop bine definit:sa ne distraga atentia de la ce-i mai important, sa ne oboseasca si mai ales sa ne robeasca si sa ne convinga ca si la anu' va fi bine sa facem la fel. Iar noi fara sa gandim macar la consecinte, ne aruncam inainte spre o tot mai mare gloata care se indeparteaza de adevaratele valori si se indreapta dupa lucruri vremelnice si de nimic, cum ar fi steaua de argint din varful batului cu care umbla copii cu colinda, sarmalele nelipsite si mult asteptate, dar mai ales vestitul brad frumos "ce frunza nu si-o pierde" si care ne fascineaza cu mirosul lui puternic de rasina si verdeata (binenteles doar cei care sunt taiati din padure in floarea varstei si nu aia din plastic strambi si rari). Binenteles sa nu uitam si de noi astia, care ne putem permite sa taiem si coada porcului undeva inainte de ajunul Craciunului, ca atunci ii porcu mai bun si atunci trebuie sa ne stresam tot mai mult cum sa terminam toata treaba inainte sa apara cativa colindatori rataciti, dintre care mai bine de jumatate sunt 'neamuri' si oricum nu conteaza ce vad, doar ceea ce primesc. Dar trecand si peste toate acestea, vin in sfarsit si zilele mult asteptate de odihna, ca nah oriucm nu mai rezistam dupa toata treaba facuta. Ne trezim de dimineata la 12 incepem sa umblam prin casa sa vedeam care cum o ajuns aseara de la colinda, pe unde o umblat si eventual mancam si ceva asa usor. Poate pe dupamasa ajungem si la biserica sa ascultam frumosa poveste cu Pruncul Isus si Fecioara Maria, peripetiile prin care au trecut si rasuflam usurati ca povestea are un 'happy ending' si ziua noastra este in continuare buna si calma, fara pic de stres, exact cum ne-o imaginam. Dar trec si aceste 2-3 zile si incepem sa ne punem in miscare, sa intram in normal serviciul sau scoala ne asteapta si Sarbatorile s-au terminat. Incepem binenteles cu o dieta mai stricta, ca de, nu da bine sa revenim 'mai mari' decat eram inainte de sarbatori. FRUMOS asa sunt sarbatorile la noi, ca un sfarsit de saptamana unde mancam mai mult, muncim mai mult in loc sa ne odihnim si in nici un caz nu ne intoarcem la servici cu mai multa energie,daa si ne intalnim si cu restul 'neamului' din familia noastra pentru ca orium e unica data in an cand ii vedem(si ne e deajuns). Am uitat sa precizez de musafirul cel mai important: Mos Craciun! Si cam astea sunt sarbatorile la noi, fara sa stim ce inseamana cu adevarat Nasterea Domnului, nu stim ce-i aia smerenie, umilinta, salvare si mai ales care era Vestea Cea Buna pe despre care toti colindatorii vorbeau??

ESTI MINUNAT(A) EXACT ASA CUM ESTI!!

"Te laud Doamne ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!" Psalmul 139:14

Ascultand din intamplare o melodie, in timp ce trebaluiam prin casa, am inceput sa-i dau atentie incercand sa inteleg exact ce spune. Era o melodie de dragoste, care descria frumusetea unei fete, a iubitei celui care canta, sau cel putin asa parea. Iar dupa ce am ascultat-o de cateva ori, m-am gandit sa scriu acest articol.

Melodia descrie felul in care el o vede pe fata, iar atunci cand ea il intreaba cum arata, daca totul e in ordine, el ii raspundea:"Cand iti vad chipul , nu este nimic ce as vrea sa schimb, pentru ca esti minunata(perfecta) exact asa cum esti!"

Si m-am gandit la felul nostru de a fi, atat baieti cat si fete, tindem sa credem ca aratam bine cand ne spun mai multe persoane, sau o anumita persoana, iar daca nimeni nu ne spune nimic, incepem sa avem complexe si sa zicem, ca ori suntem prea grasi sau prea slabi; cu ochii prea negrii in loc de albastri; cu un ten prea alb sau prea negru; cu nasul prea mare sau stramb; si lista ar putea contiuna. Si niciodata nu ne gandim cat de perfecti suntem si mereu vrem sa schimbam ceva in infatisarea nostra. Dar suntem perfecti! Eu sunt perfecta si voi sunteti perfecti! Dumenzeu ne spune in fiecare zi: sunteti perfecti pentru ca Eu v-am creat! Toate au fost bune, ne zice Domnul, tot ce a creat el a fost minunat. Dar noi tindem sa uitam asta, si ne afundam in tot felul de conmplexe de inferioritate si in loc sa crestem si sa avansam, noi ne retragem in linistea noastra si intr-o suferinta de care chiar nu avem nevoie. Poate unii ati trecut de aceste complexe mai greu sau mai usor, sau altii inca nu, dar cert este ca le avem cu totii.

Dar trebuie sa stii ca ESTI MINUNAT(A) EXACT ASA CUM ESTI!

Suntem copii de Dumnezeu si asta ne face sa fim speciali. Si Dumnezeu ne spune ca ne iubeste si ne-o demonstreaza in fiecare zi, doar ca noi nu vedem din cauza barierelor pe care le punem. Daca nu am fi perfecti Domnul ne-ar putea schimba dar El ne spune:

"Cu iubire vesnica te-am iubit"

"Vedeti ce dragoste ne-a dat Tatal, ca sa ne numim copii lui Dumnezeu"

"Dumnezeu este dragoste" si ne iubeste exact asa cum suntem, depinde de noi daca acceptam, sau nu.

Cand vrei sa stii cat esti de minunat(a), nu te uita intr-o oglinda mare, ci uita-te in sus si Domnul iti va spune:" ESTI PERFECT(A)!"

Ca si cum ar fi ultima zi....

Daca am intreba mai multe persoane ce ar face daca ar stii ca astazi ar fi ultima zi din viata lor, nu stiu exact ce ar raspunde, cate lucruri ar face, cu cine ar vorbi ,pentru ce anume s-ar pregati sau cat de frica le-ar fi. Pobabil daca am intreba un batran bolnav si satul de zile ar fi bucuros ca scapa de necacurile si greutatile de aici, indiferant unde ar ajunge sa-si petreaca vesnicia. Nu acelasi lucru l-ar spune un tanar de 20 de ani cand isi face o gramada de planuri si sperante in viata de aici, si afla ca nu va reusi nimic din toate alea, va ramanea mai degraba dezamagit si infricosat. Cu toate acestea orice varsta am avea, astazi poate fi ultima zi din viata noastra si ca intr-o clipita vom lasa toate aici jos si vom pleca spre o viata sau o moarte vesnica. Multe lucruri la controlam in viata aceasta, dar prima si ultima zi n-o putem cunoaste si poate acest lucru ne da de multe ori de gandit sau chiar ne sperie. Va propun sa va ganditi, daca ati avea toate posibilitatile din lume, la ce visuri va-ti implini in ultima zi din viata voastra. Ce anume ati face, ce ati realiza, cu cine ati vorbi, alaturi de cine ati petrece aceasta ultima zi si ce lucruri ati face pe acest pamant inainte de a va lua zborul. Poate ati auzit de multe ori chestii de genu, cu ultima zi, dar niciodata nu va-ti gandit serios la ce anume ati face, insa ceea ce vreau sa va provoc este chiar sa puneti in aplicare, macar cateva dintre lucrurile pe care le-ati face, in functie si de posibilitatile pe care le aveti. Sa nu va para o chestie aiurita, cred ca a privi familia sau prietenii cu acea privire "de ultima data" e foarte important, si a face acest lucru in fiecare zi e si mai important. Cred ca facand acest lucru ar schimba total relatiile dintre noi si am fi foarte diferiti de felul in care suntem. Nu ar mai fi cuvinte jicnitoare, priviri incruntate, barfe si discutii fara rost pentru ca am incerca sa exploatam la maxim acele clipe. Cate lucruri care ne plac le-am face in acea zi? Ce lucruri am visat sa le facem si parca niciodata nu am avut curajul. Totusi cu toti vom avea o ultima zi si cand va fi asta nu stim. Stiu doar ca si viata de pe pamantul acesta este importanta, si trebuie sa ne pregatim pentru viata viitoare, dar nu cred ca trebuie sa uitam ca noi traim totusi in prezent. Domnul sa ne binecuvinteze cu viata vesnica, cu un viitor stralucit si un prezent deosebit, doar ca si noi trebuie sa lucram la acestea.

Numa' in filme???

Astazi m-am gandit la o fraza pe care o auzim sau chiar o folosim destul de des:"Asta numa in filme mai vezi!"sau "Realitatea nu e ca in telenovele!." Serios???Chiar asa o fi? Adica cum vine asta?numa in filme 'binele'castiga mereu; numai in filme oamenii se indragostesc cu adevarat; numai in filme cineva se poate bucura de o plimbare pe malul marii agitate, unde nu e nimeni in jur, doar cineva care poate sufera si isi cauta alinul; numai in filme vedem oameni care sufera sau care dorm prin parcuri si ne ia mila; numai cand moare cineva in film ne dau lacrimile????? Dar oare filmele nu au si ele un sambure de adevar?nu arata ele tot ceea ce omul isi doreste sau viseaza sau lucruri care se intampla in viata lor, nu inceraca filmul sa ne perzinte cele mai inalte idealuri ale noastre pe care visam sa le atingem sau cateodata nici nu indraznim sa le visam? Si atunci daca filmele incearca sa redea o realitate dorita si visata de foarte multi dintre noi, de ce sa nu traim ca in filme?Vi se pare ceva absurd sau exagerat? Depinde mult si de filmele pe care le vedem si visele pe care le avem, dar eu vorbesc depre filmele standard fara extraterestri, zombie si cadavre peste tot. Filmele care ne molipsesc de emotia traita de cativa actori si transmisa printr-o cutie electronica, care ne fac sa nu ne ridicam pana nu vedem sfarsitul, chiar daca noi de fapt stim ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Si de ce sa nu traim noi emotiile acelea? De ce sa le traiasca altii pentru noi? De ce nu putem noi sa ne indragostim pana dupa urechi si sa ne bucuram; sa fim romantici si sa ne tresalte inima de bucurie; sa ne plimbam singuri pe malul marii si sa ne bucuram de o clipa de liniste unde totul decurge asa cum a fost programat; sa iesim intr-un parc si sa ne bucuram de verdeata si de natura perfecata pe care Domnul a creat-o pentru noi; de ce sa nu plagem penru cel de langa noi care trece prin incercari; si de ce sa nu plangem pentru cineva care a murit langa tine si inca nu l-a cunoscut pe Domnul????? Tot ceea ce a creat Domnezeu in jurul nostru este perfect si le-a facut pentru noi, tot ceea ce am creat noi este imperfect si tot pentru noi le-am creat, doar ca ce am facut noi nu ne sadisface si mereu cautam sa imbunatatim, dar io nu cred ca vom reusi vreodata sa atingem standardul pe care il dorim si astfel cautam sentimente la mana a doua, pentru ca sunt mai simplu de gasit si nu riscam nimic. Totusi, ceea ce Domnul ne ofera este de neinlocuit si ceea ce putem noi experimnta este de neimaginat pana in momentul in care descoperi, moment in care simti in inima ta ceea ce putem primi in dar, ceea ce a fost creat pentru noi, ceea ce Dumnezeu vrea ca noi sa experimentam, dragostea si pacea care ne pot fi date daca le vrem cu adevarat, iubirea si bucuria dupa care tanjim de cand ne nastem si pe care doar Dumnezeu le poate da cu adevarat si pentru totdeauna. Si atunci vrem sentimente 'second hand' sau le vrem pe alea de'firma'? Stiu doar ceea ce vreau eu si am sa lupt pentru asta, n-am sa ma multumesc cu sentimente de mana a doua si am sa ravnesc pentru cele adevarata pentru ca stiu ca sunt si pentru mine chiar daca de multe ori nu le merit, stiu ca este Cineva care ma accepta asa cum sunt si care are pregatit cei mai bun pentru mine, trebuie doar sa lupt. Dar voi luptati sau va multumiti cu SH-uri?

....??????????

Poate o sa va uitati ciudat la titlul postarii mele, de ce doar semnul intrebari?..pentru ca vreau sa vorbesc despre semnele de intrebare din anumite domenii din viata mea si din viata noastra in general, a oamenilor de rand, a crestinilor, a persoanelor care se opresc din cand in cand sa se intrebe: de ce?

Am sa intru direct in subiectul care ma framanta de ceva vreme si la care inca nu am toate raspunsurile. De examplu de ce sunt atatea meserii in lume?Poate pentru ca de toate avem nevoie? De ce unii muncesc si unii nu? Nu avem cu totii aceleasi nevoi? Poate ca da poate ca nu.

Poate singura nevoie universala e iubirea.Atunci de ce nu exista meseria iubirii? De ce nu exista o meserie in care sa nu faci alceva decat sa iubesti? Pare absurd? De ce sa nu fie o astfel de meserie, asa cum este doctorul la care vin doar cei bolnavi, tot asa cei fara de iubire sa vina la cei care au meseria iubirii. Pare ciudat, sau poate copilaresc? Poate asa o fi...poate sunt eu ciudata, dar asta nu ma impiedica sa scriu ceea ce gadesc si sa caut raspunsurile de care am nevoie.

In ultima vreme am experimentat anumite sentimente si trairi care m-au facut sa-mi pun multe intrebari si sa ma uit ingrijorata in jur nestiind ce sa cred si unde sa apuc. E foarte greu cand esti dezorientat, te uiti cu ochi mari in jur poate poate vezi vreo portita astfel incat sa-ti contiuni si drumul si sa-i multumesti si pe cei din jurul tau. E greu, si de multe ori chiar imposibil sa impaci si capra si varza (vorba romanului). Ce faci atunci cand bucuros si multumit de decizia pe care ai luat-o, o impartasesti cu cei din jur asteptand zambind sa se bucure cu tine, sa te sustina, si in loc de astfel de reactii primesti doar o sprnceana ridicata si o privire ciudata ca si cand ai fi spus o aberatie totala? Si cand spun asta nu ma refer la decizii ciudate sau rele care duc pe drunuri straine si stricate. Ma refer la lucruri normale, lucruri pe care poate visezi sa le faci, lucruri care te ridica si nicidecum nu te coboara, decizii care in sfarsit ai avut curajul sa le iei si in loc sa fii sustinut de prietenii din jur esti poate criticat si privit ciudat. De ce toata lumea trebuie sa aiba meserii banoase? De ce toata lumea se astepata de la tine sa faci bani, sa ai casa si masina, si astfel esti in categoria oamenilor fericiti si realizati? Ce se intampla cu ceilanti care nu realizeaza aceste lucruri sunt oare aia ratati? Nu stiu daca intru in categoria celor ratati si sincer nici nu ma intereseaza prea mult, problema este ca aceste categorii sunt facute de cei din biserica,frati si surori in care te increzi, si cei mai multi dintr ei se confunda cu cei din lume, avand tot mai multe scopuri si teluri comune, placeri si obiective asemanatoare. Ce se intampla atunci cand vrand sa faci un lucru bun cei care ar trebui sa te sustina, te trag de sireturi inapoi, impiedicandu-te sa mergi inainte? Este greu, si greu mi-a fost si mie sa pornesc spre tinta dar, multumesc Domnului am gasit o mica solutie care cred ca cel putin acum va functiona. E simplu: las tenisii celor care ma trag de sireturi si inaintez descut! Sunt sigura ca pe drum o sa gasesc o preche mai buni ca cei pe care i-am lasat in urma, si care ma vor ajuta sa duc la bun sfarsit lucrarea pe care vreau s-o fac si la care am fost chemata. Cu tenisi sau fara daca Domnul e de acord cu mine atunci totul o sa fie OK! N-o sa-mi para rau ca o sa schimb marele Euro intr-un Leu micut si nici de tenisii lasati in urma, dar o sa-mi para rau de cei care nu m-au sustinut si pot doar spera ca intr-o zi se vor razgandi. Nu stiu raspunsurile pe care voi le aveti la astfel de intrebari sau ce alte intrebari aveti voi, cei care cititi articolul, dar stiu ca pot lasa totul in urma atunci cand vad drumul pe care trebuie sa merg si mai ales telul pe care trebuie sa-l ating.

Fiti binecuvantati si nu uitati chiar daca ati crescut la oras si nu ati umblat descult niciodata lasati tenisi cand este nevoie Domnul o sa va netezeasca drumul!

Cine sunt eu ianintea mea???

Sa te cunosc pe Tine, insemana sa nu ma ingrijorez niciodata de viata mea,

Sa te cunosc pe Tine, inseamana sa nu fac nicodata compromisuri,

Sa te cunosc pe Tine, insemana sa spun intregi lumi despte Tine,

Si asta pentru ca nu pot trai fara Tine...

Asa sunt versurile unui cantec, si asa sustinem de cele mai multe ori, noi "crestinii", insa cand observam mai atent, vedem cum ne ingrijoram pentru orice minuscul motiv, pentru orice nimic incepem sa ne agitam, sa ne enrevam daca nu iese cum vrem noi, sa urlam, sa plangem, si chiar sa cadem de pe cale, pentru ca nu e cum am vrut noi. Suntem de cele mai multe ori asa de egoisti si ne gandim numai la ce vrem noi, la ce ne place, la ce ne sadisface, si vai daca nu ies treburile asa cum ne dorim. Si daca nu se poate si nu se poate sa facem cum vrem noi,se intampla sa ne resemnam si sa zicem:"eee asa o vrut Domnul";dar asta dupa ce ne-am zbatut ca pestele pe uscat sa facem cum ne place. Gasim cu siguranta si vina in cei din jurul nostru ca nah, mai mult ne-o incurcat sau chiar ne-o pus bete in roate, si nu apreciem de cele mai multe ori efortul depus de cei din jur pentru a ne face pe plac,chiar si atunci cand reusec, ca sa nu mai zicem cand nu reusesc. Uitam de cele mai multe ori sa cerem parerea Domnului inainte de a face ceva, si ne aducem aminte doar atunci cand ne impotmolim, si atunci zicem :"daca este voia Ta ajuta-ma". Cautam sa ne mintim si pe noi de multe ori, ca nah noi suntem buni, orele de rugaciune le respectam, la biserica mergem, mai ajutam si saracii din cand in cand, si nah asta insemna bile albe. Numai ca de cele mai multe ori facem aceasta asa ca niste roboti, din obisnuinta sau de rusine fata de ceilanti, si zambim frumos cand, inconjurati de farti facem o fapta buna, sa vada si ei cine suntem. Problema este ce ei vad cu adevarat cine suntem, numai noi orbiti de egoism si iubire de sine, nu mai vedem cu adevarat cum aratam.

"Gaditi-va la lucrurile de sus nu la cele de jos". Insa cele mai multe planuri sunt pentru vita noastra de aici, pentru confortul nostru, pentru un viitor care oricum nu stim ce ne va aduce, pentru a ne simti bine si a "ne trim viata ca doar una avem".

Nu zic ca toate acestea sunt lucruri rele insa pierdem din vedere un lucru: DOMNUL. El care este centru universului, care a facut totul si exista in tot, ne vede si ne cere socoteala. Ar trebui sa tinem seama de parerea Lui, de voia Lui, de dorinta Lui, si de planul Lui cu privire la viata noastra. Noi nu suntem mai inteligenti decat El (desi ne credem de multe ori) si nu stim mai multe decat El, nu avem o putere ca a Lui, insa de cele mai multe ori ne incredem in noi si mergem inainte incredintati ca nimeni nu ar reusi sa faca ceva mai bine decat noi.

Sa inseli pe altii e grav, da sa ne inselam pe noi insine este si mai grav. Timpul trece iar noi ar trebui sa facem curatenie in sufletele noastre, putem s-o luam ca pe o curatenie de primavara si sa ne punem in randuiala inima. Depinde de noi , de fiecare ce alegem in viata.

Domnul sa va binecuvinteze pe fiecare cu o inima "maturata"!

Apocaliptic sau nu???

In ultima vreme am fost cu totii ingroziti de stirile ce s-au perindat in intreaga lume in legatura cu nenorocirile care s-au abatut asupra lumii in ultima vreme. In ultimele zile au fost cutremure foarte puternice, incendii, explozii atomice, inundatii, razboaie si chiar faimosul tsunami care a distrus totul in calea lui, facand mutle victime,speriind pe unii, nenorocind pe altii, si marcand intreaba lume. Auzim cu totii despre incercarile prin care trec semenii nostri, ne este mila si zicem "vai saracii!"

Peste tot in lume marile titluri de zire si stiri televizate sunau cam asa: Cutremur apocaliptic, Tsunami apocaliptic, Cel mai mare cutremur, Cei mai multi disparuti, Alti militari care si-au pierdut viata in razboi, mai erau si titluri de genu: Mari companii de automobile au suferit pierderi foarte mari, chiar s-au vazut si O.Z.N.-uri prin preajma, ceea ce inseamna ca sunt si ei miscati de suferintele noastre. Dar oare suferim noi cei de aici, de la milioane de km distanta, ne intereseaza cu adevarat prin ce trec acei oamnei? Dar punctul cel mai grav esta ca, daca acestea sunt semne apocaliptice, atunci cum stam noi asa pasivi si nu ne pregatim? Nu stiu cati dintre cei care vor citi acest articol sunt pregatiti, dar stiu ca cei mai multi dintre cei din zonele calamitate nu au fost si nu sunt. Imi povestea cineva cum ca auzise un interviu, iar cel intervievat zice ca: "am cazut din rai in iad!" Oare chiar asa sa fie? Este raiul pe pamant? Din pacate pentru multi da. Tot confortul si toate agoniselile noastre care ne satisfac zi de zi, si ne fac sa ne simtim bine, toate aceste lucruri de care ne-am legat au inceput incet incet sa ne amageasca, ajungand la urma sa ne faca sa credem ca avem raiul aici pe pamant, si este nevoie (din nefericire), ca nenorocirile sa dea peste noi si totul sa dispara ca sa ne dam seama ca raiul e departe, mult prea departe pentru multi.
Traim oare vremuri apocaliptice??DA. In Matei 24:7,8 este scris:"Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor."

Suntem noi pregatiti pentru aceste vremuri??NU. Cei mi multi dintre noi nu, cel putin asa vad eu lucrurile.

"Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza.." si daca datorita stiintei din ziua de azi, unele cutremure pot fi prezise, daca un tsunami il vezi de departe ziua aceea nu o stie nimeni. Nu vom sti ziua, ceasul, secunda in care totul va pieri.

"Luati seama dar, vegheati si rugati-va; ca nu stiti cand va veni vremea aceea."


Domnul sa ne binecuvinteze pe toti, si sa ne ajute sa fim gata cu totii in ziua venirii Lui!