Numa' in filme???

Astazi m-am gandit la o fraza pe care o auzim sau chiar o folosim destul de des:"Asta numa in filme mai vezi!"sau "Realitatea nu e ca in telenovele!." Serios???Chiar asa o fi? Adica cum vine asta?numa in filme 'binele'castiga mereu; numai in filme oamenii se indragostesc cu adevarat; numai in filme cineva se poate bucura de o plimbare pe malul marii agitate, unde nu e nimeni in jur, doar cineva care poate sufera si isi cauta alinul; numai in filme vedem oameni care sufera sau care dorm prin parcuri si ne ia mila; numai cand moare cineva in film ne dau lacrimile????? Dar oare filmele nu au si ele un sambure de adevar?nu arata ele tot ceea ce omul isi doreste sau viseaza sau lucruri care se intampla in viata lor, nu inceraca filmul sa ne perzinte cele mai inalte idealuri ale noastre pe care visam sa le atingem sau cateodata nici nu indraznim sa le visam? Si atunci daca filmele incearca sa redea o realitate dorita si visata de foarte multi dintre noi, de ce sa nu traim ca in filme?Vi se pare ceva absurd sau exagerat? Depinde mult si de filmele pe care le vedem si visele pe care le avem, dar eu vorbesc depre filmele standard fara extraterestri, zombie si cadavre peste tot. Filmele care ne molipsesc de emotia traita de cativa actori si transmisa printr-o cutie electronica, care ne fac sa nu ne ridicam pana nu vedem sfarsitul, chiar daca noi de fapt stim ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Si de ce sa nu traim noi emotiile acelea? De ce sa le traiasca altii pentru noi? De ce nu putem noi sa ne indragostim pana dupa urechi si sa ne bucuram; sa fim romantici si sa ne tresalte inima de bucurie; sa ne plimbam singuri pe malul marii si sa ne bucuram de o clipa de liniste unde totul decurge asa cum a fost programat; sa iesim intr-un parc si sa ne bucuram de verdeata si de natura perfecata pe care Domnul a creat-o pentru noi; de ce sa nu plagem penru cel de langa noi care trece prin incercari; si de ce sa nu plangem pentru cineva care a murit langa tine si inca nu l-a cunoscut pe Domnul????? Tot ceea ce a creat Domnezeu in jurul nostru este perfect si le-a facut pentru noi, tot ceea ce am creat noi este imperfect si tot pentru noi le-am creat, doar ca ce am facut noi nu ne sadisface si mereu cautam sa imbunatatim, dar io nu cred ca vom reusi vreodata sa atingem standardul pe care il dorim si astfel cautam sentimente la mana a doua, pentru ca sunt mai simplu de gasit si nu riscam nimic. Totusi, ceea ce Domnul ne ofera este de neinlocuit si ceea ce putem noi experimnta este de neimaginat pana in momentul in care descoperi, moment in care simti in inima ta ceea ce putem primi in dar, ceea ce a fost creat pentru noi, ceea ce Dumnezeu vrea ca noi sa experimentam, dragostea si pacea care ne pot fi date daca le vrem cu adevarat, iubirea si bucuria dupa care tanjim de cand ne nastem si pe care doar Dumnezeu le poate da cu adevarat si pentru totdeauna. Si atunci vrem sentimente 'second hand' sau le vrem pe alea de'firma'? Stiu doar ceea ce vreau eu si am sa lupt pentru asta, n-am sa ma multumesc cu sentimente de mana a doua si am sa ravnesc pentru cele adevarata pentru ca stiu ca sunt si pentru mine chiar daca de multe ori nu le merit, stiu ca este Cineva care ma accepta asa cum sunt si care are pregatit cei mai bun pentru mine, trebuie doar sa lupt. Dar voi luptati sau va multumiti cu SH-uri?