Pe mine ma cheama Asfaltina, si vreau sa va spun povestea mea. Este povestea vietii mele, a familiei, a satului, a regiunii de unde provin, ce mai a intregi mele tari. Am crescut la tara unde oamneii is simpli, saraci, umili, ca la tara, stiti dom'le cum e. Acolo am fost vreo 5 frati si surori, locuiam impreuna cu bunii nostri si cu parintii intr-o casa cu 2 camere. Aveam o gradina destul de mare in care cultivam lagume si cate altele de-ale gurii. Mai avem si o vaca, ceva gaini, caine, porc, motan si asa in general animale care traiesc pe langa casa omului. In satul nostru cam toti oamneii erau la fel, mai rar unii care sa aiba mai mult, pentru ca toti munceam la fel si traiam la fel. Pe vremea mea era in sat o scoala, un dispensar si o biserica. Bineinteles noi nu prea am mers la scoala ca oricum nu ne invatau mare lucruri, si apoi se stia, cine isi foloseste capul prea mult inebuneste, adica il ia asa cu capu de nu mai stie de el, apoi trebuia sa mergem la camp la munca sa avem si noi ce manca.
Acuma sau mai schimbat vremurile si oamenii sunt mai bogati datorita faptului ca s-a si schimbat conducerea tarii si acuma oamenii is' mai darnici, cam tot satul primeste ajutoare sociale de la stat. Acuma m-am maritat si io', cu cineva de aici din sat, si ma indrept spre primarie sa-mi dea si mie ajutor din asta social, ca am vorbit eu cu cineva din sat si mi-o zis exact unde sa merg, adica este cineva care sa-mi dea un fel de hartie ca am un copil handicapat (adica el n-are nimica da eu asa zic si ne da si noua bani mai multi ca n-avem dom'le).
Dupa cateva ore.
-Tanti Asfaltina cum o mers la primarie, ati rezolvat?
Enervata la culme ea raspunde: -Lasa-ma dom'le ca s-o schimbat acilea oamenii astia si nu mai era aia de care zice vecina mea, si amu' astia zice ca nu mai vrea sa-mi deie nimica. Ca, cica tre' sa dovedesc si sa duc nu mai stiu pe unde pruncu sa-l vada cineva de sus. Ca m-am si enervat adica toata lumea ia bani de astia ai amu' mie nu vor sa-mi deie ( adica jumatate din populatia tarii beneficiaza de ajutoare sociale, si foarte multi bani ajung la oameni care nu au dreptul pentru a-i primi).
- Si acuma ce o sa faceti?
- Pai ce sa fac, ma duc sa fac scandal ce astea din sat au prunci handicapati, de iau toate bani? N-au ce io nu ii cunosc, nu stiu dora ii vad pe acile prin sat toata ziua. Na lasa ca daca asa fac ei, io nici nu mai trimit copii la scoala. Ce daca nu am bani cum sa-i trimit, cu ce sa-i imbrac? Sa nu mai vina la mine sa-mi zica sa-i trimit la scoala, ca gatat nu-i mai dau dom'le.
- Dumneavoastra ati fost la scoala?
- Nooo. Pai ce io am mers la dat cu sapa si la munca ce io am avut timp de asa ceva? N-am fost io n-or mere nici pruncii mei, la munca cu ei, sa se invete a munci sa aiba din ce trai.
Tanti Asfaltina nu este multuminta de viata pe care o duce, dar zice ca n-are ce face, asta e, si intre timp se opreste la barul satului sa-i povesteasca si sotului ei, care o astepta deja acolo, cum o mers treaba la primarie. Nervosi amandoi iau ceva de baut pe datorie (ca de unde bani?) ca sa mai uite de necaz in timp ce copii sunt si ei pe undeva pe acasa sau pe ulitele satului. Am aflat de asemenea si numele tarii de unde este tanti Asfaltina: ROMANIA. Aceasta este tara tuturor visurilor, necazurilor, bucuriilor, si a oricaror alte trairi omenesti pamantesti. Este tara in care ne plangem la toti strainii cat de rau o ducem si asteptam sa primim ajutoare de la ei care de, au de unde, nu ca ei saracii au muncit la viata lor pentru ceea ce au, nuu ei doar au mai mult ca noi si n-ah asa e crestineste sa dai la aia mai saraci. Este tara in care nu ne cautam de munca dar facem multi copii, nu avem cu ce sa ii crestem, nu-i trimitem la scoala dar ne astepatam s-o duca mai bine ca noi. Traim visul italian, spaniol, englez, francez, ce mai...visul american infundati in noroi cel putin pana la glezne, ne credem mai destepti ca cei batrani dar bubunim de...nestiinta (sa nu zic prosti ca poate se gaseste cineva sa se supere), vrem case si masini dar ne bem banii la carcime, nu avem bani de electricitate dar avem de lumanari, ca si asa nu stim sa citim contorul. Si asa era si continua sa fie scumpa noastra tara.
ROMANIAAAA CE TE MAI IUBIM!
