Si avem....

Si Dumnezeu ne-o dat de toate iar noi tot nu ne multumim si bineinteles ca vrem mai mult. Si ne-o dat MAINI sa avem cu ce munci, cu ce ne ingriji, dar mai ales cu ce mangaia, insa noi le folosim ca suport pe cap, sa dormim mai bine, sa gesticulam, sa aratam cu degetul pe altii si de foarte multe ori sa lovim in altii care nu-s sunt asa cum vrem noi.
Si ni s-a dat si PICIOARE, ca sa avem cu ce umbla, alerga, vizita, dar noi preferam sa jucam fotbal pe leptop si sa le tinem sub birou, si cand vine vorba sa vizitam pe cineva daca autobuzul nu orpeste chiar in fata casei sau e prea mare noroiul sa ne murdarim masina, ne asezam cu picioarele pe masuta si ne uitam la televizor. Mult mai simplu nu??...
Si avem un CAP pe care sa-l folosim la a crea lucruri bune, insa decat sa riscam sa nu fim apreciati asa cum ne dorim noi, mai bine il punem sub perna la pastrat ca nu cumva sa ajungem si batrani si intelepti.
Bineinteles ca n-o sa iau toata anatomia(care oricum nu prea o mai stiu) si toate componentele trupului, insa mai vreau sa zic ceva si despre INIMA. Si probabil o sa fiti de acord cu mine ca inima este foarte importanta in viatile noastre, si eu v-as putea spune din experienta. Avem o inima, una singura, dar care este vitala pentru viata noastra fizica si spirituala. Ni s-a dat o inima care sa iubeasca, sa simta cu ceilalti, care sa pulseze lucruri bune in jurul nosrtu. Este o inima diferita de toate celelante inimi(de copac, de animal, a pamantului, sau mai stiu eu ce alte inimi mai exista), este un punct central pe care Dumnezeu la pus in noi. Inima noastra din care ar trebui sa iese rauri de apa vie, dragoste, speranta, o alimentam in asa fel ca, din ea iese cu totul alceva: ura, invidie, pizma, deznadejde si toate relele care se vad in jurul nostru. Si totusi aceasta este alegerea noastra, de a nu ne obosi sa schimbam ceva. E ca si cum am umbla mereu cu o pereche de pantaloni rupti si gauriti, cand noi in dulap am aveam altii noi, frumosi si curati dar fiindca ne este lene sa-i mai schimbam, umblam asa. Asa este si cu inima, umblam cu un putregai de inima dupa noi cand de fapt am avea ocazia sa avem una noua, sanatoasa si plina de bunatati. Dumnezeu este cel care ne-o poate da, insa noi trebuie sa o acceptam si s-o pastram plina de bunatati si minunatii. Problema este ca trebuie sa depunem efort si asta tare nu ne mai place. Preferam mainile sub cap, picioarele pe masa, capul in perna si inima putregaita, dar vrem schimbari, vrem lucruri bune si facem mofturi la tot ce se intampla in jurul nostru dar, de fapt toata vina este a noastra, pentru ca schimbarea vine din interior si trebuie sa fie la fiecare persoana in parte.
Insa na....vai de noi prapaditi care vrem da nu dam niciodata, dorim dar nu luptam si plangem dar nu actionam!